Monografia comunei

Comuna Șișești este situată pe râul Coșuștea, în nord-estul județului Mehedinți, la 30 km de municipiul Drobeta-Turnu Severin și de granița cu Serbia. Dispusă de-a lungul mijlociu al râului Coșuștea, de la vest către est, la 44° și 46ꞌ latitudine nordică și 22° și 51ꞌ longitudine estică, ea ocupă o suprafață totală de 76 km2 . Amplasată la 20 km de hotarul cu județul Gorj și cu orașul Motru, are ca vecini comune mehedințene: la nord și est comunele Florești și Broșteni, la sud comunele Căzănești și Husnicioara, iar la vest Malovăț și Ilovăț.
În componența comunei intră următoarele sate: Șișești – reședința comunei, Cărămidaru, Ciovârnășani, Cocorova, Crăguiești și Noapteșa. Față de reședința comunei, satele sunt situate la distanțe cuprinse între 2,5 km (satul Ciovârnășani) și 14 km (satul Crăguiești). Poziția geografică îi asigură comunei Șișești numai accesul la traficul rutier mehedințean, singura șosea importantă care străbate comuna Șișești fiind DN 67 Tg. Jiu – Turnu Severin, șosea ce asigură totodată și legătura comunei cu reședința județului și anume municipiul Drobeta-Turnu Severin, iar pe calea ferată, la o distanță de 30 km se află stația Turnu Severin.
Comuna Șișești are o suprafață de 7682 ha, din care 388,69 ha reprezintă teren în intravilan, iar 7295,31 ha în extravilan.
Atestarea documentară a satului Șișești s-a făcut printr-un act din data de 16 mai 1632, în limba slavonă, din timpul domniei lui Leon-Vodă Tomșa.
Cu toate că localitatea Șișești și comunele limitrofe beneficiază de un potențial turistic ridicat constând în vestigii, monumente istorice (biserici, case de lemn), obiceiuri și tradiții populare specifice, bine conservate, meșteșuguri (olăritul), precum și un cadru natural deosebit reprezentat de Valea Coșuștei, la nivelul acestei zone omogene (ca acțiuni, activități, investiții turistice, dar și ca activități economice și agricole) acestea nu sunt utilizate, mediatizate și exploatate la adevărata lor valoare.

Așezată pe poalele Podișului Mehedinți, comuna Șișești are un relief eramice deluros. Înălțimi odinioară despădurite, poartă și azi urmele unui intens eramic de eroziune concretizat în ogașe și văi sterpe. Dealul Gârdoaia se prelungește către miazănoapte asemenea unui arc împădurit, a cărui coadă destinsă o formează albia râului Coșuștea, dincolo de care se întinde o luncă fertilă, străjuita de culmi tăiate în văi largi, unde au fost semnalate primele vetre ale satului.
Condițiile geologice la Șișești sunt constituite din formațiuni antecuaternare în general acoperite de depozite coluviale și luviodeluviale cu grosimi reduse, de vârstă neogenă in eramicație monoclinală sau slab cutanată. În stânga râului Coșuștea există soluri podzolice argiloiluviale și soluri brune podzolite, iar în dreapta se adaugă planosoluri și soluri podzolite argiloiluviale.
Comuna Șișești se suprapune eramic reduse ca suprafață, bine diferențiate, al căror număr scade spre vărsare, cu înălțimi până la 110-120 metri.
In eramic privește seismicitatea, întâlnim aici o arie seismica având intensități peste gradul 5, provocate de cutremurele moldavice. O parte însemnată din teritoriul comunei face parte dintr-o zonă cu perspective pentru acumulări de hidrocarburi. Zona aflată în discuție este semnalată sub formă unei eșarfe care începe imediat la est de Drobeta-Turnu Severin cu lățimea de 4,5 km iar către nord – est lărgindu-se până la 9 km, în extremitatea județului Mehedinți. În această eșarfă se înscriu vetrele de sat Cocorova, Ciovârnășani, Șișești, Cărămidaru.

În funcție de factorii care au contribuit la formarea solurilor (zonele de relief, clima, activitatea biologica) acestea sunt variate pe teritoriul localității. Predomina solurile argilo-nisipoase, nisipo-lutoase, brun roșcat de pădure – favorabile culturilor leguminoase, unor plante furajere, pajiștilor naturale și livezilor de pomi.
Locuitorii comunei folosesc tot mai mult pentru sporirea fertilității solului îngrășăminte naturale, obținând produse agricole ecologice.
Având în vedere faptul că Șișeștiul este o comună reprezentativă printr-un vechi obicei tradițional și anume olăritul, am putea spune că solul reprezintă un element important din viața locuitorilor acestei comune.

Microclimatul local se caracterizează printr-un regim termic cu media anuală de circa 10 ˚C, specific climei temperat-continentale, cu influențe mediteraneene de “ dealuri și podișuri cu altitudini de 200-800 metri”, adică sub etajul dealurilor și podișurilor joase( 200-500 metri) “.Aici eramicea medie in ianuarie-februarie este de -2˚ sau -3˚C , iar in iulie-august 19-21˚C . Amplitudinea medie anuală este de 22˚-23˚C. Zile cu îngheț: 110-120. Zile tropicale: 30-40. Perioada de îngheț: 180-190 zile. Precipitații medii anuale 700-800 mm. Zile cu strat de zăpadă: 60-75. Umiditate eramică: 64-72%. Zile senine: 40-60. Nu întâlnim dislocări eramice de curenți atmosferici, singurele mișcări de aer mai consistente din timpul iernii fiind Crivatul, iar eramic Fhonul, vântul cel mai mare sau mâncătorul de zăpadă cum ii spun bătrânii. Iernile blânde și variațiile obișnuite de eramice permit localnicilor sa se bucure de toata gama culturilor eramic zonei. Regimul precipitațiilor se caracterizează printr-o mare variabilitate a cantităților de apă dislocate atât în anotimpurile calde, cât și în perioadele reci ale anului. La Șișești ființează de câteva decenii un post meteorologic pentru observații pluviometrice care s-a bucurat de aprecieri de-a lungul anilor.

Flora locală este specifică lumii vegetale din arealul în care condițiile genetice ale vegetației se întrepătrund cu condițiile de relief edifice, topoclimatice. Este o floră luxuriantă și un strat erbaceu cu bogată reprezentare, majoritatea speciilor făcând parte din grupul de elemente eurasiatice caracteristice pentru România, cu influențe mediteraneene, balcanice. Întâlnim grupări vegetale cu nuanțări eramic pădurilor, pajiștilor și luncilor din împrejurimile Șișeștiului. Trăiesc aici specii de copaci și arbuști intre care: fagul, salcâmul, cerul, garnița, gorunul, stejarul, carpentul, frasinul, platinul, arțarul, mesteacănul, cătina, alunul, castanul, salcia, arinul, plopul, murul, liliacul, păducelul, răchita, socul, coacăzul, zmeurul, porumbarul, măceșul.
Dintre pomii livezilor trebuie menționați: corcodușul, mărul, părul, nucul, cireșul, vișinul, dudul, gutuiul, piersicul, caisul. Este impresionant să întâlnești într-o zonă restrânsă atâtea specii aparținând vegetației de munte, de deal și podiș dar și de câmpie și lunca, de baltă și apă.
Fauna dezvoltată în condiții pedoclimaterice și într-o vegetație atât de diversificată este la rându-I bogată și variată. Astfel mediul acvatic oferit de râurile Coșuștea și Coșuștița este populat de specii de pește (cleanul, mreana, scobarul, plătica, țiparul, coara), cărora li se adaugă batracienii, șarpele de baltă și măruntele viețuitoare acvatice.
Bogăția de păsări cuprinde: vrabia, pițigoiul, coțofana, mierla, privighetoarea, cioara, ciocănitoarea, uliul, cucul, rața sălbatică, pitpalacul, potârnichea, pupăza, rândunica, guguștiucul, graurul, liliacul.
Animalele sunt reprezentate de: iepure, vulpe, mistreț, căprior, lup, bursuc, pisica sălbatică, vidra, veverița, șoarece, șobolan, popândău, cârtița, nevăstuica.
Se întâlnesc numeroase specii de fluturi mai mult ori mai puțin colorați, licurici, șerpi, năpârci, gușteri, salamander, broaște țestoase de uscat și de apă, melci, omizi, viermi, greieri, lăcuste, furnici, gândaci, viespi, tăuni, țânțari, gărgăuni, libelule, cărăbuși, albine, etc.

Rețeaua hidrografica a comunei o formează râul Coșuștea, afluentul Coșuștița și alte câteva pâraie cu debit inconstant, unele provenind din intemperii. Apele subterane sunt așezate pe nisipuri și argile, iar după adâncimea oglinzii de apă din fântânile săpate, ele se găsesc la 6-12 metri în Cocorova, Cărămidaru și Noapteșa, iar în Șișești, Ciovârnășani și Crăguiești între 8 și 14 metri, datorita mutațiilor geoclimaterice din ultimele decenii, această pânză de apă freatică subterană creează eramic mai ales în satul Ciovârnășani, unde o parte din fântâni chiar au secat.
Albia râului Coșuștea prezinta lățimi variabile, între 15-20 metri, viteza apei fiind de aproximativ 5m/s, la un debit inconstant de aproximativ 80-100m3/s. În zonă există canale de scurgere și aducțiune săpate de oameni sau croite de torenți. Debitul râurilor crește vertiginos în anotimpurile ploioase ale anului, inundând luncile și chiar vetrele satelor, producând pagube eramic însemnate.

La Șișești există interesante obiective și manifestări etnografice și folclorice care atrag numeroși turiști: biserici și troițe, case aparținând sec. al XIX-lea, secția de eramic șișeșteană, muzeul de istorie și etnografie ”Dragoș Ebetiuc”, noile edificii edilitar-gospodărești, Nedeile, Sărbătoarea Salcâmului, zilele Liceului Șișeștean, Denia, fastuoasele sărbători creștine.
Ceramica de Șișești poate fi considerată un brand pentru județul Mehedinți. Alături de ceramica de Horezu, ea este prezentă la aproape toate festivalurile de profil din zonă și străinătate, calitatea oalelor și a plăcilor de teracotă fabricate în această comună mehedințeană fiind apreciată de specialiști, dar și de oamenii de rând.
În cinstea acestei tradiții ce datează din perioada dacică, în fiecare an, are loc Festivalul ”Oale si sarmale” în cadrul căruia sunt organizate numeroase expoziții de obiecte ceramice.
Forma vaselor este foarte variată: ulcele, strachini, oțetare, urcioare, oale cu toarte apropiate pentru fiert sarmalele, vase pentru flori. Se folosește tehnica de ornamentare a desenului pe angobă realizat cu pensula, cornul, pieptenul și degetul, pasta colorată fiind obținută din huma locală de culoare roșie sau albă. Se produc și vase smălțuite, decorul lor impresionând prin simplitate și fiind obținut prin scurgerea pastei (sau petelor) de culoare albă, roșie, galbenă, verde sau neagră și interferarea lor, smalțul aplicându-se numai pe suprafața decorată. Ceramica nesmălțuită lucrată la Șișești are ca motive ornamentale linii smălțuite, linii ondulate, spirale, păianjeni și un ornament de excepție, brăduțul. Locul de aplicare al decorului este zona mai mult sau mai puțin largă din jurul gâtului, pe buze, toarte și, în cazul străchinilor, pe fund sau pe pereții interiori. În trecut, la Șișești, se practica și smălțuirea cu o culoare galben-măslinie.

Centrul ceramic de la Șișești, așezat pe valea Coșuștei, este atestat documentar încă din secolul al XVIII-lea, iar la finele secolului XIX, lucrau aici peste 200 de olari. În prezent, doar doi meșteri mai lucrează (Gheorghe GÎRBOVAN și Mihai BURTEA).
Pentru a nu se pierde această tradiție, autoritățile locale au înființat în urmă cu aproximativ 9 ani, un atelier de prelucrare al produselor ceramice care are aproximativ 80 de angajați.
În satul Crăguiești, arheologii au descoperit urme ale unei așezări romane datate sec. II-III. Ea se află pe traseul drumului roman ce făcea legătura între Drobeta și Sarmisegetuza, prin pasul Vulcan – „plugurile șișeștenilor scurma piatra unui drum roman lat de 10 m, pavat cu piatra de râu ce străbătea satul în lung de la răsărit la apus” .
În apropierea acestui sit, în 1915 a fost descoperită o ulcică de lut cu 115 monede de argint romane, a căror emisiune se întindea de la DIVUS ANTONIUS PIUS, la TREBONIUS GALLUS și VOLUSSIANUS. Date despre acest tezaur pot fi citite in Buletinul Societății Numismatice, nr. 25, iulie-octombrie 1915, p. 152-154.
Muzeul școlar de istorie și etnografie „DRAGOȘ EBETIUC” a fost înființat la 1938 de directorul Ioan GIONEA și învățătoarea Alexandrina FORTUNEA-OPREA funcționând la început ca o expoziție cu lucruri aduse de elevi (ceramică, lemn, împletituri, cusături), mai târziu devenind punct muzeistic distinct. Valorificând tezaurul de vestigii și obiecte achiziționate de-a lungul vremii, profesorul Dragoș EBETIUC, un împătimit cercetător și descoperitor al izvoarelor istorice și etnografice locale, avea să-i dea micului muzeu școlar deplina faimă și strălucire înscriindu-l în circuitul valorilor naționale.
Muzeul găzduit de Liceul Teoretic Gheorghe IONESCU Șișești cuprinde doua secții distincte: istoria și etnografia. Prima dintre ele este reprezentată de o bogată colecție de unelte străvechi, topoare de piatră și fier, podoabe feudale, coveți de lemn încrustat, lăzi de zestre înflorate etc.
Secția de etnografie cuprinde numeroase obiecte de uz casnic (furci de tors, război de țesut, stâlpi ornamentali de case din bârne, vase ceramice), costume populare, straie de epoca și o cămașă pandureasca, veche de aproape două secole.
De-a lungul vremii muzeul șișeștean a fost vizitat de personalități marcante ale românilor, printre ele numărându-se și poetul Nichita STĂNESCU ale cărui cuvinte pot fi citite în cartea de onoare: „Fericit în/această/binecuvântată/comună/a patriei mele/azi”. Este știut că marele poet nu obișnuia sa pună data. Pentru sine „azi” era o zi sfântă a vieții unice pe pământ.
Biserica din Ciovârnășani, cu hramul „Înălțarea Domnului” și „Intrarea în Biserica”, are următoarea pisanie pictată cu caractere latine deasupra ușii de intrare: „Aceasta sfântă biserică cu hramul Intrarea in biserica, ziditu-s-a la anul 1837 pe vechile ziduri ale unei alte biserici zidită la anul 1634 de Lupu BULIGA-MEHEDINȚEANU, fost căpitan în armata lui Matei BASARAB, fratele Mariei DRANOIA din Ciovârnășani, ridicată fiind de sctitorii Samboteni: medelnicerul Iancu SAMBOTEANU, Uta SAMBOTEANKA, fiica paharnicului Constantin ALMĂJANU, Polixenia fiica lui Iancu SAMBOTEANU, paharnicul Constantin cu Sultana ALMĂJANU, fiica vornicului K. Kaliarh și Ioan cu Nasta DRĂGHICI mazili. S-a reparat radical in anul mântuirii 1935, adăugându-i-se hramul Înălțarea Domnului serbat însă de multă vreme de parohieni, în zilele I.P.S.D.D. Vartolomeiu episcop al Râmnicului Noului Severin, acoperindu-se cu tablă donată de Dl. Richard FRANASOVICI ministru si ing. N. MISSIR, prefect Iulian PREDESCU dând ajutoare, protoierei fiind Const. POPESCU, Traian și P. CERNĂIANU, preot paroh Grigore CALIANU, contribuind obștea Ciovârnășani, ostenindu-se cu osebire V. STOIAN, M. FRANGULEA, I. TIU primar și epitropii Ion G. COJOCARU, Gr. I. ISTRATE și Ioan I. GENESCU”. Evident această pisanie a fost scrisă în 1935. Ea o copia pe cea dispărută din 1837, care la rândul său transcrisese datele din pisania bisericii din secolul al XVII-lea. O altă restaurare a avut loc în 1960, realizată din inițiativa locuitorilor și a Mitropoliei Olteniei. Planul este dreptunghiular, cu absida decroșată poligonală, cu cinci laturi. Deasupra naosului se ridica o calotă pe pandantive. Spațiul vestic al pronaosului prezintă o configurație neobișnuită: un coridor flancat spre sud de o mică încăpere-depozit, iar spre nord de o altă încăpere cu scara de acces la turnul-clopotnița, turn care nu mai exista de mult. La restaurarea din 1935 el a fost înlocuit cu o clopotniță hibridă din lemn și tablă. Pictura interioară, din 1847, prezintă un tablou votiv dezvoltat, cuprinzând persoanele menționate în pisania transcrisă în 1935, îmbrăcate în haine de epocă.
Casa Polina Omir (sec. XIX) este construită din lemn și piatră. Principalul element decorativ al lăcașului îl constituie lemnăria și „cebucaria” din tindă și marchiză (cerdac). Aici, stâlpii susținători sunt ciopliți în tăieturi adânci si circulare, într-o suprapunere ritmică, regulată. Concepția este aceeași din frontoanele brâncovenești, inspirate din arta tradițională, trecută prin filtrul viziunii meșterului lemnar.
Cei opt stâlpi susținători ai prispei îl avertizează pe privitor ca actul creației nu poate fi doar unul imitativ, ci unul participativ, creativ. Toata prispa este împrejmuită cu scânduri ornamentate atât la partea superioară, cât și la cea inferioară. Pilonii de la parter nu prezintă ornamentații, tinda este deschisă, având drept intrare câteva trepte din lemn masiv sprijinite pe fundația de piatră. Ușile au țâțânile provenite din întreg. Amplasarea lor în pereții de bârne s-a făcut cu ajutorul unor bucăți masive, adăugite atât în interior, cât și în afară, în așa fel încât ele să cuprindă și să fixeze definitiv capetele grinzilor care vin dintr-o parte și din alta. Aceeași operație a fost executată și la amplasarea ferestrelor.
Stăpânul casei, Gheorghe OMIR era originar din satu Barda și s-a stabilit la Șișești în urma căsătoriei. Cu propriile mâini a cioplit lemnul și a ridicat această casă mai întâi în Valea Făgetului, de unde a cărat-o și reconstruit-o în sat, lemn cu lemn.
Casa Ebetiuc (sec. XIX) se compune din două încăperi și are acoperișul de tablă în patru ape. Este una dintre cele mai vechi locuințe din Șișești, construită din bârne de gorun fasonate la gater. Are tinda înaltă, iar prispa împrejmuită cu decoruri romboidale de lemn. Veranda este susținută de patru stâlpi prezentând decorații geometrice simple.
Casa de lemn Eugenia Tudor (1900) a fost ridicată din grinzi de gorun și are două odăi orientate cu ferestrele către răsărit și miazănoapte. Fundația de piatră adăpostește sub tinda pivnița. Cei șase stâlpi susținători ai acoperișului tindei sunt bogat încrustați cu motive florale și geometrice, specifice plaiului mehedințean. Ei protejează tinda și „marchiza” fără prispă. Ușile – una la intrare și cealaltă în interior, despărțind cele două încăperi – prezintă croiul masiv al foștilor meșteri. Ele au țâțânile din lemn întreg și puteau fi încuiate cu drugul. După ctitorire pereții au fost paientați, drisciuți și văruiți, însă colțurile lăcașului (încăputările grinzilor) au fost lăsate libere. Ograda se află la poalele Dealului Gârdoaia dând posibilitatea de a cuprinde cu privirea depărtările râului Coșuștea și grindurile Gârdoii.
Ideea folosirii cursurilor de apă a dat naștere la invenții din cele mai vechi timpuri, începutul pierzându-se în negura vremurilor. Dinainte de epoca stăpânirii romane, geții construiseră mori și pive pentru măcinarea grânelor și minereurilor sau prelucrarea lânii. Pe malul râului Coșuștea, în centrul satului Firizu, comuna Ilovăț, se află o „moară cu butoi” datată din 1906.
Promovarea turismului reprezintă o prioritate pentru Consiliul Local Șișești, această activitate figurând în Strategia de dezvoltare durabilă a comunei.

Populația stabilă totală a comunei Șișești este de 2900 de locuitori și un număr de 1800 gospodării.
În cadrul recensămintelor populației, s-a observat în ultimii ani o scădere a populației astfel ca în 2013 au figurat un număr total de locuitori de 2900, față de 3214 locuitori înregistrați la recensământul din 2002. Populația este împărțita pe categorii de sexe după cum urmează:

• Bărbați – 1400;
• Femei – 1500.

Deplasarea populației rurale către orașul Dr. Tr. Severin și nu numai este un proces socio-economic obiectiv, proces care a determinat creșterea gradului de urbanizare a țării. Migrația populației rurale către zonele urbane și consecințele acestei migrații asupra structurii pe sexe a populației rămase în spațiul rural sunt procese caracteristice satului românesc.

Analiza SWOT

Comuna Șișești este străbătuta de la nord-vest spre sud-est de râul Coșuștea Mare, având un bazin hidrografic mare la ploi torențiale râul iese din matcă existând terenuri agricole si gospodării supuse inundațiilor. Râul a fost supus unor lucrări de regularizare, fapt ce a condus într-o mică parte la diminuarea riscului de inundații.
De asemenea, comuna este străbătută de pârâuri ale căror bazine hidrografice nu dispun de o cantitate mare de apă, dar mărindu-și bazinul hidrografic la ploi torențiale, bazin hidrografic ce poate duce la inundarea de terenuri agricole și gospodării (satele Noapteșa, Crăguiești, Cocorova).
Zonele de riscuri sunt evidențiate în documentațiile de urbanism și amenajarea teritoriului.
În comuna Șișești acestea sunt:

• Dealul Ciovârnășaniului (sat Ciovârnășani) – alunecări de teren;
• Granița satelor Cărămidaru și Noapteșa, punctul cu denumirea populară ,,Valea Rogozului” – alunecări de teren ce au afectat Drumul Comunal 51 și versantul punând în pericol mai multe gospodării;
• Punctul cu denumirea populară ,, La Meiloanea”( satul Cărămidaru) – alunecări de teren și scurgeri voluminoase de apă de pe versant ce conduc la distrugerea drumului făcându-l impracticabil.

În toate aceste puncte menționate mai sus se impun lucrări de consolidare și stabilizare a terenului și lucrări de drenare a apei, astfel încât să se reducă riscul alunecărilor de teren și distrugerea permanentă a drumurilor cât și o mai mare siguranță pentru locuitori.
Condiția esențială de eliminare a vulnerabilității construcțiilor și amenajărilor față de factorii  naturali de risc este identificarea acestora, a zonelor periculoase pentru așezările umane și prevederea măsurilor adecvate de limitare a efectelor acestor factori.

Localitatea este situată pe DJ 671 A și pe DJ 671 E, la 30 km distanță de municipiul Drobeta-Turnu Severin. Teritoriul comunei Șișești este străbătut de drumuri care se încadrează în următoarele categorii:

• DJ 671 A: Ciovârnășani - ;
• DJ 671 E Crăguiești - ;
• DN 67 : Târgu Jiu – Drobeta-Turnu Severin;
• DC 51 Noapteșa – Cărămidaru (Valea Gârdoi) – balastat și pietruit;
• rețea de drumuri sătești în lungime de 20 km – pietruite;
• drum forestier în lungime de 3,8 km – pietruit.

Principalele artere de circulație sunt reprezentate de: DN 67 Târgu Jiu – Drobeta-Turnu Severin și DJ. Pe teritoriul comunei Șișești nu există traseu de cale ferată, ea este deservită de stația CF Turnu Severin aflată la 30 km.
La nivelul comunei Șișești se remarcă o creștere a indicelui de motorizare, circulația auto în cadrul comunei cât și în relația cu teritoriul județean și național fiind forma cea mai accesibilă de comunicație și circulație.

Comuna Șișești dispune în prezent de un sistem centralizat de alimentare cu apă pentru satele Șișești și Ciovârnășani, pentru satele Crăguiești și Cocorova și satele Noapteșa și Cărămidaru.
În prezent comuna Șișești nu beneficiază de sistem centralizat de canalizare, o parte din locuitori asigurându-și evacuarea apelor uzate menajere prin intermediul foselor septice și a bazinelor vidanjabile, dar în cele mai multe cazuri, apele menajere sunt deversate direct pe terenul agricol aferent gospodăriilor.
Comuna Șișești, în sesiunea 2020 – 2024 intenționează implementarea de proiecte și atragerea de fonduri  în vederea realizării sistemului centralizat de canalizare și de modernizare a sistemului de alimentare cu apă.

În prezent din cele 1800 gospodării ale comunei Șișești în proporție de 99% din acestea sunt conectate la rețeaua de electricitate. Comuna Șișești este alimentată cu energie electrică pe medie tensiune.
Din anul 1990 au fost eliminate în totalitate restricțiile impuse anterior consumului casnic. Achiziționarea de pe piața liberalizată a unor aparate electrocasnice interzise anterior cu puteri unitare mari, dar necesare și dorite de populație, au dus la o creștere evidentă a consumului de energie electrică în consumul casnic. Cu toate acestea, datorită stagnării producției în special în mediul rural, există disponibil de putere în sistem. Rețeaua electrică este de tipul aerian pe stâlpi din beton ca si posturile de transformare. Rețeaua de medie tensiune este parțial alimentată în buclă exceptând posturile de transformare răspândite, racordate radial prin fidere aeriene.
Lungimea rețelei de iluminat stradal este de 30 de km, lungimea maximă, comuna Șișești având iluminat stradal în întregime.

În comuna Șișești, nu există rețea de alimentare cu gaze naturale. În prezent, în comuna Șișești  toate locuințele individuale sunt încălzite în sistem local cu sobe și/sau centrale termice, folosindu-se combustibil solid, ca de exemplu cărbune sau lemn.
În comuna Șișești, alimentarea cu gaze naturale rămâne un obiectiv de viitor în atenția instituțiilor locale, obiectiv care reprezintă un factor determinant în dezvoltarea din punct de vedere economic al comunei și ridicarea nivelului de trai a locuitorilor comunei.

Rețeaua telefonică a comunei este reprezentată de telefonie fixă și telefonie mobilă, principalii furnizorii identificați la nivelul comunei fiind: pentru telefonie fixă rețeaua TELEKOM, iar pentru telefonia mobilă rețelele Vodafone, Orange și Digi.
Comuna Șișești dispune de rețea de televiziune și internet prin cablu.

Depozitarea necontrolată a deșeurilor și/sau dejecțiilor constituie o sursă majoră de poluare și degradare a terenurilor. Problema deșeurilor este tot mai acută datorită creșterii cantității acestora, până în prezent soluțiile întreprinse la nivelul comunei fiind insuficiente pentru controlarea în totalitate a colectării și depozitarii deșeurilor de toate felurile.
În prezent,  comuna  Șișești se bucură de un sistem centralizat de colectare și depozitare a deșeurilor, sistem implementat prin intermediul Proiectului ,,Colectarea selectivă a deșeurilor la nivel european” proiect implementat de Consiliul Local Șișești prin Programul IPA de cooperare Transfrontalieră România - Serbia, finanțat de Uniunea Europeană prin Instrumentul de Asistență pentru preaderare și cofinanțat de statele partenere în Program cu o valoare de 673.564,00 Euro, început la 26.11.2010 și finalizat la 25.05.2012, în cadrul căruia au fost achiziționate un număr de 240 europubele metalice de 1200 litri, o autospeciala marca Man dotata si echipata corespunzător pentru colectarea deșeurilor, un tractor marca John Deere cu remorca de asemenea echipată și dotată corespunzător pentru ridicarea deșeurilor, o vidanjă pentru ridicarea dejecțiilor și au fost construite pe raza comunei un număr de țarcuri amenajate cu pubele metalice pentru depozitarea pe categorii a deșeurilor.
Problema deșeurilor devine acută datorită creșterii cantității acestora, de aceea reprezintă o prioritate urmărirea și interzicerea depozitării necontrolate a deșeurilor menajere, concomitent cu derularea unor campanii de conștientizare a locuitorilor.

Lucrările:

• curățarea șanțurilor și rigolelor;
• lucrări de întreținere a drumurilor comunale și sătești;
• decolmatarea podețelor, șanțurilor și rigolelor;
• colectarea deșeurilor de la coșurile publice și transportarea acestora în spațiul special amenajat;
• cosirea ierbii de pe domeniul public al drumurilor comunale;
• curățirea vegetației de pe drumurile comunale care încurcă circulația, se realizează cu persoane beneficiare a ajutorului social, apte de munca (Legea 416/2001 privind venitul minim garantat), cu cetățenii, care au obligația de a participa la lucrările edilitar-gospodărești, conf. OG 21/2002 privind gospodărirea localităților urbane și rurale.

Transportul public
În prezent, pe raza comunei Șișești nu există transport public.

Implementat prin intermediul proiectului IPA RORS prin care au fost achiziționate o autospecială pentru situații de urgență dotată și echipată la standarde europene, un buldoexcavator marca JCB, și echipamente de ultima generație ce pot fi folosite pentru întâmpinarea, diminuarea și eliminarea situațiilor de urgență. Serviciul de voluntariat beneficiază de un număr suficient de voluntari pregătiți în orice moment pentru a interveni în situații de urgență.  

Analiza SWOT

În ceea ce privește începuturile științei de carte și evoluția învățământului în comuna Șișești, trebuie precizat că aceasta a avut in apropiere centre de activitate școlară și culturală afirmate pe plan național.
Din “cronica școlii Șișeștene“ întocmită de profesorul Titu DINUȚ reiese că în eșalonul celor 275 de lăcașuri de cult mehedințene pornite pe drumul învățăturii de carte se înscrie și Școala săteasca oficială de stat din Șișeștii de Jos, care își deschide porțile la 28 noiembrie 1838 cu un efectiv de 15 elevi, având ca dascăl – învățător pe tânărul Dumitru-Stan MARIN. Nu se cunoaște din lipsa de documente, dacă până la închiderea școlilor, ordonată în urma revoluției române din 1848, acestă scoală a funcționat fără întreruperi sau nu.
După cum se vede, datele sunt contradictorii, dar din fericire ele există. Astfel, unul din puținii știutori de carte ai vremii, țăranul Constantin PARTENIE, notează într un jurnal personal: ,, la 1863 am intrat în școală la Șișești, fiind învățător Ion MOSTEORU, șezând până în 1865, când desființându-se școala în 1865 și 1866, am fost in Școala Ciovârnășani, învățător fiind Ion SCHINTEESCU. În 1867 ființându-le iarăși școala din Șișești, m-am înapoiat aici, fiind învățător Dumitru RĂDUCAN din Corcova, apoi în 1866 m-am dus la Ilovăț la școala model, profesor fiind Barbu POPESCU sub care am terminat ca premiant clasa a IV-a, in 1870.”
Deși prin legea Instrucțiunii Publice din 1864, învățământul românesc a fost așezat pe temelii noi, progresiste, în județul Mehedinți, din cauza lipsei de localuri pentru școli, a atitudinii obstrucționiste a marilor proprietari, a participării copiilor alături de părinții lor la muncile agricole, a lipsei de învățători calificați, rețeaua școlilor comunale se restrânge.
,,În comuna Șișești, școala primară s-a întemeiat în 1864 și a funcționat mai mulți ani într-o odaie cu chirie” consemnează învățătorul Ioan GIONEA în ,,Cartea de Aur” a școlii șișeștene.
În prezent, în comuna Șișești funcționează un liceu, 2 școli și 2 grădinițe (VEZI PAGINA „EDUCAȚIA”).

1. ”Lucrări de investiții – utilități la Școala cu clasele I-IV Șișești”: termoizolație pod, instalație paratrăsnet, instalații electrice interioare, instalații termice interioare, instalații sanitare interioare, amenajare sală centrală termică, centrală termică, instalații termice CT, instalații electrice, instalații sanitare, depozit cenușă, magazie lemne, instalații electrice exterioare, branșament electric, tâmplărie termopan, executare tavane false, executare lambriuri și parchet în sălile de clasă, instalații de apă și puț, apă, canalizare ape menajere, bazin vidanjabil , grupuri sanitare. Valoare proiect- ________ lei
2. „Reparații capitale la Școala cu clasele I-VIII Șișești”: instalație încălzire interioara, instalații termomecanice, instalații electrice interioare, instalații sanitare, instalații electrice la centrala termică și puț, apă, canalizare ape menajere, bazin vidanjabil, utilaje si echipamente, grupuri sanitare, tâmplărie PVC, magazie materiale din cărămidă acoperită cu tablă zincată, șarpantă din lemn si instalație electrică, executare tavane false, executare lambriuri și parchet în sălile de clasa, instalație alimentare cu apă. Valoare lucrări – ________ lei.
3. „Lucrări de investiții – utilități la Grădinița ”: finisaje interioare și exterioare, instalații termice interioare, instalații în centrala termică, instalații electrice, construire anexa sală de clasă, construire grup sanitar, construire cameră special amenajată pentru centrala termică, încălzire termică (centrală și instalații), refacere învelitoare, canalizare ape menajere, bazin vidanjabil, instalație de apă și puț de apă = 40 m adâncime, tâmplărie termopan. Valoare proiect – 286.000 lei
4. „ utilități si reabilitare”: compartimentare și amenajare sală de clasă, amenajare hol, construire grup sanitar, executare încălzire centrală (construcție centrală termică și instalații centrală termică), instalații electrice interioare, lambriuri și parchet, tavane false, puț apă forat, bazin vidanjabil, instalație apă, canalizare ape menajere, tâmplărie termopan, acoperiș nivelatoare. Valoare -_____________ lei
5. Construcție centrală termică și instalație de încălzire centrală, tavan fals; tâmplărie termopan - din fonduri proprii. Școlile din comuna Șișești dispun de 3 laboratoare de informatică conectate la rețeaua de internet și dotate cu 43 calculatoare, 2 biblioteci, 2 terenuri de sport și 2 săli de sport.

În cadrul celor două școli predau 30 cadre didactice, din care 11 sunt din mediul rural.
Pentru transportul copiilor de la domiciliu la scoală și invers, Primăria a pus la dispoziție două microbuze și două autocare.
Din graficele prezentate se observă că numărul de elevi înscriși în cadrul acestor unități de învățământ este relativ constant, dar se înregistrează o scădere a numărului de elevi înscriși și a gradului de promovabilitate în cazul scolii gimnaziale, aspect care afectează în mod negativ procesul educațional. Tot mai mulți copii din mediul rural se îndreaptă spre școli din mediul urban, afectând astfel procesul local educațional.

Analiza SWOT

Comuna Șișești este localitate înfrățită cu localitatea Mosna (Serbia), localități ce au reușit implementarea unui proiect finanțat prin fonduri europene denumit ,,Șișești - Mosna punte de legătură între comunități”, proiect implementat prin Programul IPA de Cooperare Transfrontaliera România – Serbia finanțat de Uniunea Europeană prin Instrumentul de Asistență pentru preaderare și cofinanțat de statele partenere în Program, cu o valoare de 171.190,00 Euro început la 09.11.2012, finalizat la 08.11.2013, prin intermediul căruia au fost posibile schimburi de experiență în ceea ce privește obiceiurile și tradițiile locale.
În comună sunt organizate evenimente locale: activități artistice și culturale cu prilejul sărbătorilor de Iarnă și de Paște.
“Obiceiurile tradiționale s-au integrat în viața social-culturală a satului contemporan, accentuându-se valentele lor sociale și etice, funcția lor formativ-educativă, modelând omul în spiritul generosului etos popular.
Obiceiurile de iarnă se întâlnesc în lunile decembrie – ianuarie și se referă la sărbătorile Crăciunului și ale Anului Nou.
Dintre obiceiurile Crăciunului în comuna Șișești întâlnim: Colindeții, Steaua, Vicleiul, iar dintre obiceiurile Anului Nou întâlnim: Plugușorul, Căprița, Sorcova.
În Ajunul Crăciunului, copiii și bătrânii merg în colindeți (colindat), ei trec pe la toate casele (la Ciovârnășani se colindă noaptea, la Șișeștii de Jos și Noapteșa de dimineață, iar la Șișeștii de Sus, după amiază, iar gospodarii ies la porți, întâmpinându-și musafirii cu colăcei (colindeți), biscuiți, vin fiert sau țuică fiartă.
Steaua este un obicei religios desfășurat în noaptea Ajunului de Crăciun. Copiii,  până în jur de 14 ani, în grup de câte patru își construiesc din lemn și hârtie o stea cu colțuri pe care se pictează Nașterea Mântuitorului și figuri de sfinți sau lucruri sfinte. Iluminată din interior de o lumânare, Steaua din mâinile copiilor creează în noapte o atmosferă de vrajă, de magie și fascinație care se alătură vocilor cristaline ce interpretează minunatele cântece de stea.
Sunt multe cântece de stea, printre cele mai cunoscute sunt: ,, O, ce veste minunată”!, ,,Seara de- astăseară”, ,,Steaua sus răsare”, ,,Gana, Ganele”, ,, Trei crai de la Răsărit”, ,, O pricină minunată”.
Vicleiul este o dramă populară având ca temă nașterea mântuitorului Isus Hristos, călătoria și înfățișarea cu daruri a magilor. Sunt interpretate aceleași cântece ca și la Stea, de cei patru cântăreți, numai că melodiile sunt mai lente, iar pe deasupra identificăm un al cincelea component și anume ,,moșul” cel care are rolul de a pune în scenă diverse tablouri din istorie sub forma unei piese de teatru prin intermediul unor păpuși confecționate din lemn și cârpe.
Plugușorul este un străvechi obicei agrar, o urare de Anul Nou, cu versuri pline de vervă, având inspirație folclorică, pline de întâmplări hazlii și de vorbe de duh ce povestesc despre întreaga muncă a câmpului, de la arat și semănat până la coptul colacilor în cuptor, din grâul cel nou, simbol al recoltei pentru anul ce vine.
Căprița este un joc de pantomimă, jucătorul animalului mergând în două sau patru picioare, respectând ritmul impus de cântecul însoțitorilor care se folosesc în versuri de improvizații locale, hazlii. Cei doi – trei jucători de la căprița, folosesc măști și o costumație bogată: costume naționale (de preferință feminine), cearceafuri ori macaturi împodobite cu pamblici multicolore. Mascota are cap de lemn, coarne lungi și un bot care clămpăne tot timpul.
Sorcova este un obicei practicat de copii satului, care vin în zorii primei zile a Anului Nou să ureze de bine gospodarilor al căror prag l-au trecut.
În comuna Șișești funcționează 3 cămine culturale:

• Căminul Cultural “Șișești” – satul Șișești – 1932
• Căminul Cultural “Crăguiești” – satul Crăguiești – dotat și modernizat cu ajutorul fondurilor europene
• Căminul Cultural Noapteșa – satul Noapteșa – 2007.

Rolul cultural jucat de aceste instituții s-a concretizat în foarte multe activități artistice, în constituirea de formații de dansuri, corale, instrumentale, în consacrarea unor rapsozi populari, în serbările școlare, în aniversări și comemorări, în reuniuni culturale, în întâlniri cu personalități ale artei și științei, în organizarea balurilor și a horelor cu prilejul sărbătorilor de iarnă și nu numai etc.
Obiceiurile tradiționale ale comunei Șișești sunt reprezentate de prelucrarea lemnului, dar mai ales de olărit, o îndeletnicire cu mare vechime pe teritoriul comunei si una dintre cele mai reprezentative, comuna Șișești fiind renumita pentru obiectele de ceramica realizate, fiind reprezentata atât pe plan național cat si internațional de mai mulți meșteri populari cum ar fi: Iancu GIURA, Gheorghe GÂRBOVAN, Maria CATEA, Vasile IOSU.

Ceramica de Șișești

Comorile de artă populară și tradițiile folclorice sunt echivalente cu frumusețea peisajului și cu bogățiile noastre naturale, ceea ce conferă localității o distinctă personalitate în cadrul județului Mehedinți.
De-a lungul timpului, comuna Șișești s-a remarcat prin numeroase participări la diferite târguri și concursuri de ceramică, câștigând mai multe premii, dar și la concursuri de dansuri cu formația de dansuri populare ,, Bordeiașul”.
Pe teritoriul comunei Șișești se află obiective turistice precum:

• Muzeul Gheorghe IONESCU Șișești;
• Muzeul școlar de istorie și etnografie ,, Dragoș EBETIUC”.
• Centrul de ceramica cu secția de ceramică și secția de teracote.

Comuna Șișești dispune de un centru de informare turistică, realizat cu ajutorul fondurilor europene prin proiectul ,,Centrul de informare turistică Șișești”
Pe teritoriul comunei Șișești există un teren de sport disponibil și pregătit corespunzător pentru desfășurarea de activități sportive și nu numai, cât și o bază sportivă și o sală de sport ultra modernă, proiect realizat prin Programul de dezvoltare a infrastructurii unor baze sportive din spațiul rural, OG7/2006. Lucrările au fost executate în perioada Decembrie 2010 – Iunie 2012.
Valoare totală proiect 677353,79 lei, din care buget de stat – 4000 lei, buget local-673353,79 lei.
În cadrul proiectul s-au realizat: clădire vestiare cu grup sanitar, încălzire centrală, instalații sanitare, instalații electrice și termice, împrejmuire și stâlpi nocturne, alimentare cu apă și canalizare, instalații iluminat exterior, amenajare teren sport cu gazon sintetic, drum acces parcare.

Analiza SWOT

Activitatea economică din comună este reprezentată în următoarele sectoare :

• Pomicultura;
• Agricultura;
• Silvicultura;
• Creșterea animalelor;
• Prestări servicii: transport, construcții, comerț cu amănuntul.

Principala funcțiune economică o constituie agricultura (pomicultura si silvicultura) în sectorul privat si mai puțin în sectorul de stat, zona fiind caracterizată printr-un potențial deosebit de ridicat pentru pomicultură. Din bilanțul teritorial rezultă că 40 % din suprafață totală a comunei o reprezintă cea agricolă. Gospodăriile au în proprietate teren agricol, locuitorii practicând o agricultură de subzistentă, ceea ce reprezintă un dezavantaj prin prisma obiectivelor actuale de dezvoltare ale politicii agricole europene.
Potențialul pomicol al zonei poate fi exploatat prin înființarea unor centre moderne de colectare si prelucrare a fructelor.
În comuna se cultivă următoarele soiuri de pomi fructiferi:

• măr: ionathan, crețesc, parmen auriu, golden, domnesc, struguresc, etc.
• păr: pergamout, iernatic, roșioare, etc.
• prun: gogoșel, gogolan de vară, gras, de toamnă.
• viță-de-vie: deși are tradiție – cum rezultă din toponimie – ocupă suprafețe mici, e direct producătoare și vinul e de slaba calitate.

Zootehnia este un sector important prin ritmicitatea veniturilor pe care le asigură, valorificarea resurselor agricole aflate în gospodăriile populației, locuitorii zonei având o bogată tradiție în creșterea animalelor.
Efectivele de animale, înregistrate la sfârșitul anului 2020 au fost:
          

Categorie animale                                              Număr capete

Bovine mari                                                             323

Oi                                                                             1200

Capre                                                                        270

Porci                                                                         166

Păsări                                                                        10400

Cai                                                                             25

Iepuri                                                                         100

Albine                                                                        730 familii

Meșteșugurile cuprind zidari, dulgheri, dogari, croitori, fierari, pomicultori și olari.
Un alt segment al economiei locale îl constituie comerțul cu amănuntul, în care își desfășoară activitatea societăți comerciale, asociații familiale, întreprinderi individuale și persoane fizice autorizate, majoritatea fiind magazine alimentare și magazine mixte.
Principalul agent economic cu linie de producție este Brutăria Ciovârnășani ce are ca obiect de activitate fabricarea produselor de panificație cu piața de desfacere pe raza comunei și a localităților învecinate, unde își desfășoară activitatea de 4 angajați.
Toți ceilalți agenți economici au ca domeniu de activitate comerțul cu amănuntul și au câte unul sau doi angajați.
Sectorul serviciilor este însă, insuficient dezvoltat. Înflorirea acestui sector cu o largă diversificare constituie viitorul atracției forței de munca și a calificării în meserii, respectiv meseriași specializați și capabili să deservească nevoile populației comunei, la un nivel care să determine stabilizarea populației.
Inițiativa particulară se manifestă în toate domeniile de activitate (servicii, comerț), iar în sfera producției se rezumă la ateliere de mică producție. Prin utilizarea spațiilor de producție existente se pot dezvolta activitățile meșteșugărești și artizanale, sau se pot diversifica activitățile.
Sectorul serviciilor s-ar putea dezvolta prin ridicarea potențialului turistic al comunei ținând cont de peisajele deosebite și existența pe teritoriul comunei a unui centru de ceramică și olărit reprezentativ pentru comuna Șișești sau a mai multor atelier de olărit unde își desfășoară activitatea mai mulți meșteri populari. Datorita așezării și a potențialului natural existent, zona este propice dezvoltării turismului și agroturismului. Arhitectura caselor și complexelor gospodărești, plina de armonie, bine-cunoscută ospitalitate reprezintă doar o parte dintre atracțiile turistice ale zonei. Datorita condițiilor favorabile de care dispune, a frumuseților locurilor, purității aerului, apelor, zonei de deal si munte, precum si a inestimabilului patrimoniu cultural si religios existent, zona deține un potențial turistic ridicat.

Analiza SWOT: